Voci ale naturii

Am ales sa realizez peisajul cu ajutorul unui limbaj plastic abstract, informal, deoarece natura insasi ne ofera adesea forme pe cat de pure si reale, pe atat de abstracte si intamplatoare daca le studiem cu atentie!
Chiar si atunci cand natura se prezinta in peisaj in stadiul cel mai salbatic si mai necultivat, inainte de orice transformare operata de ingeniozitatea umana, ar fi o descoperire la care omul ajunge privind natura cu gustul propriu: care este totdeauna gustul unei culturi, si orice descoperire estetica de noi peisaje tinde la randul sau catre o noua dezvoltare a gustului si a culturii. Natura este, asadar, forma in care trece cultura noastra devenind continutul ei.
Daca peisajul, ca orizont al libertatii umane, este natura devenita forma a culturii care s-a intrepatruns in ea, despre peisaj trebuie sa spunem ca este si natura careia cultura i-a dat o forma, modeland-o, in exercitiul libertatii umane, ca libertate de mestesug, libertate care se implineste prin praxis!
Peisajul este intotdeauna orizont pentru libertatea noastra si in acelasi timp produs al libertatii noastre! In contemplatie omul este liber, ca simtamant al finitatii noastre, acea finitate prin care fiecare din noi e cel care e, si nu altul, ca o finitate care se proiecteaza in infinit ramanand ea insasi si configurandu-se chiar ca o individualizare a infinitului. Si aceasta libertate cere un orizont in care sa se poata afirma – orizont in care omul singur, in individualitatea sa, simte si se bucura de propria-i prezenta nu ca functie, ci ca existenta; prin ceea ce este el si nu prin ceea ce face el.
In arta, de fapt, ne bucuram nu de natura ci de simpla frumusete prin care natura este frumoasa pentru contemplatie, o frumusete abstracta din orice material atractiv al naturii; in timp ce in natura de aceeasi frumusete ne bucuram intr-un mod diferit decat in arta: intr-o placere contemplativa care insoteste interesul pentru realitate. Arta si natura, constituindu-se ca doua izvoare de bucurie bine diferentiate, nu se suprapun una alteia, ci indoit ne inveselesc, facandu-ne sa ne bucuram de natura, in modurile specifice in care este pentru noi desfatatoare, si de arta, in masura in care ne da o bucurie deosebita, pe care natura nu o da!